Jurnal de călătorie, day #19: Echipa face diferența, când ploaia se ține scai

Liviu, leaderul echipei 10 Nord

Am privit ploaia ca pe un lucru natural. E un dar de la natură și am mers cu piăcturile de apă curgând pe fețețe noastre cel puțin 5 kilometri de traseu (ultima porțiune). A fost fantastic, pentru că ploaia transformă priveliștea. Și chiar dacă pentru moment ți se pare totul mai întunecat, observi de îndată o altă culoare a pădurii și a dealurilor din jur. O adevărată frumusețe. Un spectacol ce rar ți-e dat să vezi.Poate am avut și noroc, pentru că în echipă, toți colegii sunt iubitori ai muntelui și drumețiilor, ceea ce i-a făcut să nu se plângă nici de vremea rea și nici de bătăturile de la tălpile picioarelor. Mai mult #EnergiaLuiImpreuna a fost atât de puternic simțită în echipa mea, încât cu greu i-am putut ține pe colegi la pas. Oamenii ăștia ar fi luat-o mereu la fugă pe dealurile acelea de o frumusețe rară Colegii din echipa 10 Nord au avut parte pe traseu, atât de un dans popular, cât și de o lecție despre energie.Nu am văzut oameni, nu am văzut animale. Deși colegii spun că au zărit o vulpe dar nu au reușit să mă convingă, așa cum nici eu nu le-am putut dovedi că printre brazi am observat o veveriță. Nu, nu a fost doar imaginația noastră, dar cum spuneam, ritmul cred că a fost unul alert, iar drumul ușor încețoșat din cauza ploii.Este un adevărat spectacol să iei o pauză și să privești de sus satele ungurești din vale.

Am avut parte de peisaje deosebite pe culmile Munților Harghitei și ai Gurghiului, de locuri cu o cultură și tradiție aparte, dovedite chiar de gazdele din satul Atia (în maghiară Atyha) din comuna Corund, care ne-au așteptat cu ciorbă țărănească și friptură cu cartofi secuiești.Colegii din echipa lui Liviu Man au parcurs astăzi 16 kilometri, iar mâine o iau din loc, tot la pas, și își propun să mai străbată încă 24 de kilometri din traseu. 

Vom reveni cu vești de la ei!

Ai nevoie de ajutor?