Jurnal de călătorie, days #2 & #3: Primul weekend pe Via Transilvanica

Stâne împrejmuite cu garduri din lemn, câini, vaci și cai liberi în natură, copii mici, de 7- 8 ani, pe câmp, adunând împreună cu bunicii lor fânul în căpițe, pâine de casă scoasă din cuptor și înmuiată în smântâna grasă direct din putină, liniștea naturii care te face să taci ca să-ți asculți gândul, acele urcări abrupte când îți numeri fiecare pas crezând că nu mai poți adăuga nici măcar unul, dar îți auzi colegii strigându-ți numele și spunându-ți că mai poți și, nu în ultimul rând, dorința de a lua cu tine acel verde crud al naturii. Acestea sunt doar câteva dintre cuvintele care descriu aventura colegilor noștri din 2 și 3 septembrie.

Bogdan, leaderul echipei 1 Sud

Când am deschis ușa cortului, am fost plăcut surprins de lumina lunii pline care bătea printre hamacele despre care vă vorbeam în prima zi. M-a cuprins așa o emoție și o stare de bine, încât am dat deșteptarea camarazilor și am pornit cu voie bună spre Cireșu, următoarea noastră destinație.

După 3-4 km de urcare, lăsând în urmă vestita Tavernă a Grădetului, unde l-am îmbărbătat pe Raul, un băiat de 17 ani, care a pornit acum mai bine de o lună pe Via Transilvanica, din Nord, am ajuns într-un sat uitat de lume. Aici, ne-am întins la un suc „de care bea primărița” și apoi cu energie am lăsat în urmă Podișul Dobrogei. Pe traseu, am mai poposit și la oamenii de la Conăcelul lui Dan, care ne-au primit cu apă, cafea și o bere de pe meleagurile noastre (mureșene), adică exact doza aceea de energie de care mai aveam nevoie pentru a ajunge la destinația din Nomad.

După o noapte luminată de focul de tabără și vocile sclipitoare ale karaokerilor care l-au ținut în jurul focului până și pe Lăbuș – bichonul satului, ne-am trezit la primele raze de soare ca să pornim la drum. 

Ziua a treia a venit ca o recompensă pentru tot efortul depus anterior pe porțiunile asfaltate. Am dat de priveliști pitorești, acel verde cât cuprinde, la care am adăugat noi aceeași voie bună care ne-a caracterizat grupul în toată această călătorie. În plus, am atras cu noi și alți drumeți, inclusiv doi mici necuvântători. Lăbuș și Mânuță ne-au însoțit și au alungat orice pericol din cale, chiar dacă au trebuit să își măsoare forțele cu câinii de la o stână ce ne-a ieșit în cale.

În aceste trei zile am găsit multe lucruri care ne leagă, de la amintiri din copilărie, muzică, cărți, la valori și mici glumițe care au sens doar spuse între noi :). Am dat ștafeta la Isverna următorului grup și le urăm drum bun, cale bătută, iar #EnergiaLuiImpreuna să împletească povestea mai departe.

Ai nevoie de ajutor?