.sls-ro-thumb.1140.855.jpg)
.sls-ro-thumb.1140.855.jpg)
.sls-ro-thumb.1140.855.jpg)
.sls-ro-thumb.1140.855.png)
.sls-ro-thumb.1140.855.png)
.sls-ro-thumb.1140.855.png)
.sls-ro-thumb.1140.855.jpg)
.sls-ro-thumb.1140.855.jpg)
Cristina, liderul echipei 2 Nord
Cu o echipă grozavă, formată din 5 fete și un băiat, am preluat ștafeta la Sadova și am lăsat în urmă promisiunea că vom ajunge în siguranță până la Vatra Dornei. Cu un popas peste noapte la Pasul Mestecăniș. Am ajuns cu bine și am răzbit prin ploaie nu mai puțin de 21 de kilometri.
Fiecare moment cu frumusețea ei. La început ne-am grăbit, mi se părea că suntem tot timpul în întârziere, că nu vom ajunge niciodată la destinație. Însă, cu așa o gașcă veselă nu ai cum să renunți. Și chiar nu ai cum! Când ești la mijlocul traseului, te oprești, respiri aer curat, te odihnești și mergi înainte. Dar noi, la fiecare popas am râs și am povestit uitând cu totul de ploaie.
Am avut o coborâre vertiginoasă, ochelarii îmi erau când aburiți, când plini de apă. Dificil și să filmezi sau să faci poze. Până la urmă asta te faci să trăiești momentul din plin, așa cum se cuvine și ai sentimentul că toată natura parcă îți aparține.
După o pantă extrem de greu de urcat, de vreo 3 km, am crezut că ploaia se oprește. Nici vorbă! Ne-a plouat tot traseul. Erau 9 grade și temperatura resimțită de 6 grade. Frig, după ce zilele trecute nu știam cum să scăpăm de caniculă. Cred că acela a fost momentul în care ne-am obișnuit cu gândul că așa va fi până la capăt. Din acea clipă am văzut în echipa mea și mai multă putere, și mai multă energie.
Am trecut prin comuna suceveană, Fundul Moldovei. Și am intrat într-o frizerie, una cu totul deosebită, cu echipamente moderne, de ultimă generație, dar cu decor vechi, cu un mobilier păstrat așa cum era în urmă cu zeci de ani. Oamenii au fost niște gazde extraordinar de prmitoare. Am discutat despre business, noi despre produsele pe care E.ON le oferă, ei, niște tineri localnici, despre cum își duc traiul și cum le merge afacerea.