Energia E.ON x Via Transilvanica

1 septembrie 2023

Am dat startul expediției, simultan din nord și sud.

#EnergiaLuiImpreuna a făcut primii pași pe Via Transilvanica. După parcurgerea celor 60 de km de la nord spre sud, repectiv 63 de km de la sud spre nord, vor preda ștafeta echipelor cu numărul 2, luni 4 septembrie.

• ruta nord: Putna - Sucevița - Vatra Moldoviței - Sadova
• ruta sud: Drobeta-Turnu Severin - Balotești - Cireșu - Isverna

Încă nu-i dor picioarele și nici nu au avut parte de peripeții. A fost o încălzire lină. Cel mai greu a fost să-și poarte bagajul în spate, iar pentru că au admirat natura, au povestit întruna între ei, au râs și au fotografiat locurile frumoase prin care au trecut, cei 20 de kilomerti parcurși de fiecare coleg li s-a părut extrem de simplu. 

2-3 septembrie

Aventura continuă

Stâne împrejmuite cu garduri din lemn, câini, vaci și cai liberi în natură, copii mici, de 7- 8 ani, pe câmp, adunând împreună cu bunicii lor fânul în căpițe, pâine de casă scoasă din cuptor și înmuiată în smântâna grasă direct din putină, liniștea naturii care te face să taci ca să-ți asculți gândul, acele urcări abrupte când îți numeri fiecare pas crezând că nu mai poți adăuga nici măcar unul, dar îți auzi colegii strigându-ți numele și spunându-ți că mai poți și, nu în ultimul rând, dorința de a lua cu tine acel verde crud al naturii. Nostalgia aceea de final când ai lua-o din nou de la capăt, în ciuda febrei musculare de la picioare, ca să mai vezi încă o dată acele locuri pitorești și să te tot reîntâlnești cu România în toată frumusețea ei, cu natura ei vie și verde și cu oameni ce au o naturalețe și ospitalitate ieșită din comun, confirmă și mai mult entuziasmul colegilor noștri.

„Cred că acestea sunt locurile în care Dumnezeu și-a pus palma și a lăsat natura așa cum este ea, neschimbată de om și de timp. Și am trecut prin niște locuri în care timpul chiar are răbdare cu oamenii. Este incredibil să vezi și să trăiești așa ceva, chiar și numai pentru câteva ore sau zile. Faceți-vă timp, luați-vă gașca și mergeți pe Via Transilvanica! Este un traseu atât de bine marcat, în care găsești la tot pasul informații și nu ai cum să te rătăcești.” Claudiu, team leader 1 Nord

„Când am deschis ușa cortului, am fost plăcut surprins de lumina lunii pline care bătea printre hamacele despre care vă vorbeam în prima zi. M-a cuprins așa o emoție și o stare de bine, încât am dat deșteptarea camarazilor și am pornit cu voie bună spre Cireșu, următoarea noastră destinație. Dupa 3-4 km de urcare, lăsând în urmă vestita Tavernă a Grădetului, unde l-am îmbărbătat pe Raul, un băiat de 17, care a pornit acum mai bine de o lună pe Via Transilvanica, din Nord, am ajuns într-un sat uitat de lume. După o noapte luminată de focul de tabără și vocile sclipitoare ale karaokerilor care l-au ținut în jurul focului până și pe Lăbuș – bichonul satului, ne-am trezit la primele raze de soare ca să pornim la drum. Ziua a treia venit ca o recompensă pentru tot efortul depus anterior pe porțiunile asfaltate. Am dat de priveliști pitorești, acel verde cât cuprinde, la care am adăugat noi aceeași voie bună care ne-a caracterizat grupul în toată această călătorie. În plus, am atras cu noi și alți drumeți, inclusiv doi mici necuvântători. Labuș și partenerul lui Mânuță, ne-au însoțit și au alungat orice pericol din cale, chiar dacă au trebuit să își măsoare forțele cu câinii de la o stână ce ne-a ieșit în cale.” Bogdan, team leader 1 Sud

Așa i-am găsit în momentul în care au predat ștafeta. Astăzi, după peste 24 de ore petrecute umăr lângă umăr, pas cu pas pe cei câte 60 de km traversați, s-au despărțit cu greu când au predat ștafeta echipelor cu numărul 2. 

Claudiu pasionat de culmile montane și Bogdan alergător montan ultra, cei doi team leaderi ai primelor echipe, duc acum acasă și la birou, prietenii din E.ON.

4-5 septembrie

Începe aventura pentru echipele 2 nord și sud

Astăzi, chiar dacă vremea poate părea că nu este de partea lor, cele două echipe au pornit în misiune. Până la predarea ștafetei au de parcurs fiecare câte 40 km prin poienițe, păduri și drumuri forestiere, cu urcări și coborâri scurte, dar bruște. Cu siguranță traseul îi va umple de căldură și energie, indiferent de toanele vremii.

• ruta nord: Sadova - Pasul Mestecăniș - Vatra Dornei
• ruta sud: Isverna - Obârșia Cloșani - Valea Cernei

Pe munte, poți să ai parte de soare puternic acum și după câteva minute să fie ploaie torențială. Poți urca un versant cu soarele-n ochi, iar la coborâre, pe cealaltă parte a muntelui, să nu-ți poți continua traseul pentru că ploaia spală pietrele cărării și riști să aluneci. Să fii pregătit de o drumeție pe munte înseamnă nu doar să înfrunți orice situație, ci să știi să te bucuri de fiecare clipă, fără să te lași influențat de vremea schimbătoare. Pentru că, pe munte, indiferent pe care parte îți arunci privirea, nu ai cum să nu găsești imagini spectaculoase.

„Am avut un traseu lejer, însă spectaculos, cu un drum de piatră împrejmuit de stânci și creste ce îți oferă așa un elan și o bună dispoziție apărute parcă de nicăieri și care te fac dintr-o dată să realizezi că ești într-o altă lume. Colegii mei de echipă cunosc bine muntele, merg des în drumeții. Au venit echipați exemplar. Și pentru că toți avem această pasiune comună, am avut multe să ne spunem. Am schimbat multe idei, ne-am cunoscut altfel decât suntem obișnuiți să o facem la birou. Cred că experiența de astăzi ne va lega foarte tare și pentru mult timp. Am mers ore în șir fără să vedem țipenie de om, nici măcar prin sate nu am trecut. A fost o zi în care ne-am deconectat cu totul de la rutina zilnică, am savurat liniștea și am împrăștiat în natură râsetele noastre și ecoul lor. Iar ea ne-a oferit acel tip de energie pe care o pot numi, simplu, într-un cuvânt viață. Și încă ceva: dacă vă amintiți de acel cățel care a însoțit echipa de ieri până la Isverna, astăzi ne-a urmat și nouă calea. Cred că a aflat cumva de aventura noastră și e curios ce se petrece în continuare. Nu știu ce să zic, dar s-a ținut scai de noi.” Gheorghiță, team leader 2 Sud

„Fiecare moment cu frumusețea ei. La început ne-am grăbit, mi se părea că suntem tot timpul în întârziere, că nu vom ajunge niciodată la destinație. Însă, cu așa o gașcă veselă nu ai cum să renunți. Și chiar nu ai cum! Când ești la mijlocul traseului, te oprești, respiri aer curat, te odihnești și mergi înainte. Dar noi, la fiecare popas am râs și am povestit uitând cu totul de ploaie. Am avut o coborâre vertiginoasă, ochelarii îmi erau când aburiți, când plini de apă. Dificil și să filmezi sau să faci poze. Până la urmă asta te faci să trăiești momentul din plin, așa cum se cuvine și ai sentimentul că toată natura parcă îți aparține. După o pantă extrem de greu de urcat, de vreo 3 km, am crezut că ploaia se oprește. Nici vorbă! Ne-a plouat tot traseul. Erau 9 grade și temperatura resimțită de 6 grade. Frig, după ce zilele trecute nu știam cum să scăpăm de caniculă. Cred că acela a fost momentul în care ne-am obișnuit cu gândul că așa va fi până la capăt. Din acea clipă am văzut în echipa mea și mai multă putere, și mai multă energie.” Cristina, team leader 2 Nord

Ziua doi au început-o inspirați. Și-au personalizat fiecare tricourile cu mesaje inspiraționale, parcă reușind să îmbie astfel și soarele să le fie călăuză în ultima parte a traseului. 

„Am fost tare încântați, atunci când la Mănăstirea Sf. Pantelimon, un călugăr ne-a povestit ca a auzit la radio că echipele de la EON au pornit pe Via Transilvanica. Ne-am simțit ca niște vedete. Nu ne venea să credem că oamenii locului știu despre aventura noastră.” Cristina, team leader 2 Nord

„Două zile petrecute cu aceiași oameni: pur și simplu s-a întâmplat ceva între noi, o conexiune greu de explicat și care ne-a dat o stare de bine, un sentiment atât de rar de atins. Am învățat să-i apreciem pe ceilalți, am reușit să ținem cont de părerea celuilalt, de preferințele fiecăruia, am învățat să așteptăm dacă un membru al echipei a dorit să ia o pauză, să avem răbdare și să-i așteptăm pe colegii care doreau să admire frumusețile naturii sau să facă poze. Sunt împăcat de ceea ce am obținut cu echipa mea.” Gheorghiță, team leader 2 Sud

Tot la Isverna, a apărut alături de echipa sud un câine, cu o sârmă la gât. Odată eliberat, acesta nu a mai părăsit echipa și i-a fost alături pe traseu. Urmăriți aventura lui, promitem că nu vă v-a dezamăgi.

6 septembrie

După 200 km parcurși, ștafeta se predă echipelor 3 nord și sud

Resurse umane + resurse naturale. De aceea a ales Nicoleta să fie team leaderul echipei 3 sud în drumeția pe poteci de pădure și sate pe culmile munților pe care a început-o astăzi. Ea crede că oamenii și natura, trebuie să se întâlnească. Functional training, trail run, 8 vârfuri de peste 2.500 m la activ, schi, moto, alături de copii în drumeții este Sile, team leaderul echipei 3 nord. El garantează prietenilor din E.ON o experiență pe care aceștia cu siguranță vor dori să o repete.

Alături de echipele lor, vor parcurge:

• ruta nord: Vatra Dornei - Lunca Ilvei
• ruta sud: Valea Cernei - Crușovăț

Ca să ajungă în Prisăcina, echipa Nicoletei, a trecut prin satul Ineleț. Pe fosta școală din localitate stă inscripționată o invitație la învățătură și un mesaj de recunoștință adus dascălului prin mâna căruia au trecut 200 de elevi în 35 de ani. Ne imaginăm învățătorul cu doar 5-6 copilași într-o clasă, pe care i-a ajutat să se facă „oameni mari”. Au plecat la oraș, spun sătenii. „Ca să le meargă mai bine în viață”. De vreo doi ani școala e închisă, pentru că nu mai sunt copii în sat, iar cei rămași îi așteaptă să revină la o poveste, măcar atât. Chiar dacă au întârziat puțin parcursul traseiului, echipa nu a putut trece nepăsătoare pe ulițele satului. Ca pe vremuri la bunici, au oprit din loc în loc și i-au chemat la gard pe cei rămași acasă. Chiar dacă le-au răspuns puțini multe case fiind pustii, a fost suficient să mai culeagă o poveste, o îmbrățișare și strângeri de mâini, ca încurajări pentru calea dinaintea lor.

Prima oprire a echipei din nord, a fost la Salvamont Vatra Dornei, un pitstop de mare ajutor. Echipa de aici le-a oferit sfaturi utile, având în vedere că îi aștepta o ascensiune abruptă pe un traseu de aproape 4 kilometri. „Acea pantă ne-a pus la încercare rezistența fizică și mentală. Respirația noastră devenea tot mai grea, iar picioarele simțeau povara urcării. Cele două colege din echipa noastră au dat dovadă de o putere uimitoare în momentele dificile. Cu fiecare pas de pe traseu, cu fiecare privire motivatoare și cu fiecare cuvânt încurajator, ne-au amintit că suntem o echipă și că împreună putem depăși orice obstacol. Am înțeles cu toții de unde vine #EnergiaLuiImpreuna”

„Nu ne-am propus doar să terminăm traseul, ci să o facem cu capul sus și cu amintiri de neuitat. Ne-am concentrat pe pasul următor, pe priveliștea frumoasă a Munților Carpați și pe amintirea că această călătorie are un scop nobil. Pentru echipa mea, acesta a fost doar început. Un test al rezistenței, dar și o lecție despre puterea echipei, chiar și atunci când lucrurile par dificile. Ne-am simțit norocoși să facem parte din această aventură pe Via Transilvanica și suntem nerăbdători să vedem ce ne așteaptă mâine. Oricare ar fi obstacolele, suntem hotărâți să le înfruntăm împreună, pentru că știm că scopul nostru merită fiecare pas pe acest traseu extraordinar.” spune Sile, team leaderul echipei.

7 septembrie

În „Țara minunilor, la cota 1.350m”

Singurele baterii descărcate în echipa 3 nord, au fost cele ale telefoanelor. Poate cel mai dificil traseu de până acum, nu din cauza celor 30 km, ci pentru diferențele de nivel și temperatură, traseul de azi a fost un adevărat test al rezistenței. Cum l-am trecut? Cărările lor, bătute de soarele puternic, au oscilat cu cele întunecate de umbra deasă a pădurii, de ceața sau umezeală ce a pus stăpânire pe drum. Însă liniștea locurilor i-a fermecat. La final, au dat de niște gazde fantastice. 

„Sunt mândru de ceea ce am realizat. Am învins orice părea a fi o piedică, iar asta ne-a făcut să ne simțim mai puternici și mai uniți ca niciodată.” Sile, team leader 3 nord

În casele răsfirate din satele izolate de pe munte, energia vine de la soare. Aproape fiecare așezământ ori biserică are pe acoperiș panouri fotovoltaice. Aici, într-un cătun din Caraș-Severin, echipa 3 sud au întâlnit o femeie de 87 de ani care trăiește singură, la km distanță de alte suflete. Un om care muncește ca să aibă tot ce îi trebuie, acolo sus în munte, și care se bucură de fiecare drumeț de pe Via Transilvanica, pentru că numai așa are cu cine schimba o vorbă.

Câinele echipei lui Gheorghiță de acum 2 zile, a continuat aventura pe Via Transilvanica alături de echipa din sud. Acum pare a fi membru oficial, cu bandana noastră la gât. Nu a avut nevoie de mâncare și apă, cât de atenția și căldura celor din echipă. La final de traseu în Crușovăț, au realizat cu toții că „Liber” - numele dăruit câinelui, a parcurs deja 80 de km în 4 zile.

„Ne-a apărat de alți câini, ne-a avertizat, credem noi, și de șerpi. S-a oprit în mijlocul pădurii, s-a întors înapoi și nu a mai vrut să înainteze. A simțit ceva. A lătrat dintr-o dată foarte tare. Era un izvor cu o vizuină. Credem noi că acolo erau șerpi. #EnergiaLuiImpreuna si asta înseamnă! Să faci bine și să primești bine, fără să ai vreo așteptare de acest fel.” Nico, team leader 3 sud.

Aventura lui Liber continuă. Știm din surse sigure că a fost predat și preluat ștafeta alături de echipa 4 nord. Urmăriți în continuare expediția lor.

8 septembrie

Preiau ștafeta energiei, echipele 4 nord și sud

Când vine vorba de adusul oamenilor laolaltă, Flavia este printre cei mai pricepuți la E.ON. Astăzi, conduce echipa 4 nord pe trasee cu urcări și diferențe mari de altitudine, pe 70 km. După cei aproape 400 km făcuți recent pe Camino, aceste trasee le va folosi ca oportunitate pentru noi prietenii.

85 de km va parcurge Georgiana și echipa 4 sud. Creativitatea ei vine și din anii de expediții montane, în deșert și numeroase colțuri ale lumii. Știe că nu se vor întoarce obosiți, ci dornici să o ia de la capăt.

Cele două echipe vor parcurge la pas:

• ruta nord: Lunca Ilvei - Petriș
• ruta sud: Crușovăț - Iabalcea

Vineri seara, ajunși la Tășuleasa Social, locul unde Via Transilvanica a luat ființă, Ioan, director general adjunct și inițiatorul acestui proiect ne spune:

„A fost o zi super faină. Este minunat să ieși din spatele whatsapp-ului și din trăirile pe care le avem văzând colegii în poze și înregistrări video și să pui piciorul pe traseu. Să treci prin toate senzațiile, să simți căldura, oboseala, durerile de picioare, bătăile inimii, glumele și văicărelile colegilor, peisajele incredibil de frumoase, aerul, toată experiența. Colegii mei au făcut ca această experiență să fie completă. Paul care mergea în față că el este mai competitiv, Alina care nu s-ar fi oprit deloc, Tibi V. nu găsea un loc care să nu-l doară, Crina care a făcut un drum de acest fel pentru prima dată și a făcut-o cum trebuie, David care și-a uitat o carte în rucsac și a trebuit să o care cu el și nici măcar nu ne-a citit un pic din ea, Costin care se jura și înjura că pleacă acasă, dar a dus-o până la capăt, Flavia care ar fi putut să împartă batoanele cu noi, dar ea nu le-a luat, iar Leona, Florin, Tibi P, Iuliana sunt colegii care au dus traseul în liniște pas după pas până la capăt cu brio, Bogdan susținându-i pe toți în momentele cele mai grele.”

La sud, echipa Georgianei a avut parte de căldură și deschiderea localnicilor la fiecare oprire, în fiecare sat întâlnit pe traseu. „O porțiune de drum ne-a lăsat fără cuvinte. Semăna cu un adevarat canion, după care ne-am plimbat pe o potecă înconjurată de ziduri naturale formate în ani de zile. Bornă cu bornă și km cu km echipa a înțeles importanța naturii, a înțeles cât de importantă este conexiunea omului cu natura. Pe potecile traversate de drumeți, pe ici, pe colo, apar ruinele unor case care, cândva, reprezentau vetre ale unor sate din care nu a mai rămas nimeni. Mărturie stau crucile de hotar cu diferite mesaje și câteva case prăbușite. În satul Șumița, la care ne-am abătut pentru a ne reumple sticlele de apă, am întâlnit un alt sat aproape părăsit, în care mai trăiau doar 55 de familii, majoritatea cehi. Interesante sunt tradițiile acestor oameni pentru noi, cei plictisiți de cotidian!”

Iar dacă vă întrebați de Liber, cățelul care nu s-a despărțit de energia E.ON, răspunsul este da. Da, este în continuare alături de echipa din sud, după încă 25 de km parcurși. Dacă el a ales să se răcorească într-un petec de mocirlă nattural, colegii noștri au făcut-o în albia unui râu, înainte de a se retrage la odihnă.

9-10 septembrie

Week-endul pe Via pentru echipele 4

Georgiana și echipa ei au parcurs sâmbătă 11 ore la pas pe #drumulcareuneste. Opriri în sate arhaice, săteni cu drag de oameni, scăldat în apele Nerei. 

„Seara, în jurul unui foc de tabără, nu ne mai opream din împărtășit impresii. Ne-am adus aminte și de vorbele lui Ioan Slavici din Moara cu Noroc: „Omul să fie mulțumit cu fericirea colibei sale pentru că, dacă e așa, nu banii, ci liniștea casei te face cu adevărat fericit". Într-o oază de liniște, fără semnal la telefon și fără internet în „casa noastră" pentru o noapte, am simțit cu toții cum liniștea interioară și cea a colibei fac omul cu adevărat fericit.”

„Am pornit alături de câinele nostru credincios, Liber, înaintând în necunoscutul pădurii, fiind extrem de entuziasmați de bornele, adevărate exponate de artă, pe care aveam să le întâlnim. Timp de aproape 18 km am parcurs văi, mici poienițe și zone în care se îmbinau diferite specii de conifere și foioase. Mare ne-a fost surprinza să găsim în această maiestoasă pădure un arbore de Sequoia. Un arbore vechi, de câteva sute de ani, care a fost martorul unor mari evenimente în România: Încoronarea Regelui Carol I, Războiul de Independență, Primul și al Doilea Război Mondial, comunismul și multe altele. Acesta a fost un martor tăcut. A văzut, a tăcut și a crescut, devenind un unicat al regiunii. Am ajuns și la Peștera Comarnic, o bijuterie naturală, cu stalagmite si stalactite apărute și dezvoltate în mii de ani. Ba mai mult, bonus am putea spune, am avut parte de întâlniri cu lilieci, ce se comportau ca niște proprietari ai peșterii. Duminică seara am ajuns la destinație. După cei 85 de kilometeri parcurși cu echipa 4 Sud, ne-am bucurat de încă un moment de stat împreună toți, de reflectat asupra clipelor frumoase, oamenilor minunați și a prieteniei pe care am sudat-o.”

Pentru echipa Flaviei, au fost 3 zile cu peste 70 km de parcurs, dar și cu multe povești și răsete. 

„Am trecut prin două parcuri naționale atât de frumoase încât ne-au făcut să uităm de durerea picioarelor. Am râs mult, când unul dintre colegi a simțit că are nevoie de o pauză ne-am oprit, ne-am odihnit în iarbă, ne-am oblojit rănile și am ajuns la cazare mai fericiți decât am plecat. Un astfel de sentiment îți dă #EnergiaLuiImpreuna.”

După cel mai bun mic dejun de până acum, în gazda doamnei Maria de la punctul gastronomic din Bistrița Bârgăului, au întâlnit peisaje minunate, oameni ieșiți la picnic sau la cules de mure sau chiar făcând dulceață de prune la foc mic. Motto-ul zilei, vine de la Costin: Nu pot să mă bucur, pentru că știu că după fiecare curbă mai urmează o „urcare ușoară".

„Ne-am întâlnit pe traseu cu Marius de la Cluj care făcea Via Transilvanica în sens invers. Era deja de două luni pe drum. Am mai primit încă o doză puternică de motivație, atunci când am văzut pantoful lui Marius găurit de atâta drum. Ar mai fi ceva de spus: am traversat ziua cu cea mai mare concentrație de urși bruni. Nu ne-am întâlnit cu ei, ci doar am vazut urmele lor.”

11-12 septembrie

Au preluat ștafeta echipele 5 sud și nord

Campioană la înot, Monica nu a renunțat la provocări nici la E.ON. Identifică riscuri și oportunități, iar personalitatea ei activă nu se oprește nici în afară. A ghidat peste 1500 de români pe trasee provocatoare, iar astăzi dorește să insufle același apetit de viață echipei 5 nord.

Mihai poate fi descris prin disciplină, obiective și experiențe. Atât la serviciu, cât și în afara lui. Ca team leader al echipei 5 sud, promite splendoare și spectacol.

• ruta nord: Petriș - Monor
• ruta sud: Iabalcea - Secu

„În dimineața zilei de luni am pornit de la Petriș cu destinația Jeica, un drum de 28 de km. Colegii au fost mega-entuziasmați și am pornit pe traseu cu zâmbetul pe buze și cu multă energie. Așa am început extraordinara călătorie pe Via Transilvanica, un traseu lung și captivant ce traversează peisaje naturale deosebite și sate pitorești din inima Transilvaniei. Cu rucsacul în spate și inima plină de anticipare, am pornit la drum cu emoții contradictorii ce se contopesc într-o experiență de neuitat.” spune Monica

Mihai, la sud spune: „Pot spune că am mers braț la braț cu voia bună pe întreg traseul. Cei 24 de km au fost de-a dreptul fun-tastici! Am cântat, am mers dansând și am simțit cu toții ce înseamnă #EnergiaLuiImpreuna. O zi cu peisaje rurale, natură cât cuprinde și energie verde, de care ne-am bucurat cu toții din plin. Trebuie să vă spun și cât de mândru sunt de oamenii din echipă și ce spirit frumos au. 3 din ei  sunt la prima drumeție, care apropo  a fost de 35 km deși aveam în program doar 24. Au avut o atitudine pozitivă și au fost plini de energie până la ultimul pas de pe traseu. Partener de drum ne-a fost și Liber, câinele despre care ați aflat deja din jurnalele colegilor și care a vrut să-și continue călătoria pe Via Transilvanica alături de noi.”

La a câta echipa și cine-i mai numără km acestui câine, Liber? Noi abia așteptăm să aflăm ce va face în continuare alături de energia echipelor E.ON.

A doua zi echipa Monicăi a pornit la drum prin pădurea de la Jeica. Cu fiecare pas, natura i-a îmbrățișat cu liniștea ei și frumusețea ascunsă. Multitudinea de urme proaspete de labă de urs i-au ținut în gardă. Spre bucuria lor, întâlnirea om-gigant, nu s-a produs. 

„Apoi, ne-am îndreptat spre Castelul Teleki, un loc cu o istorie bogată și o arhitectură impresionantă. Ne-am plimbat prin curtea castelului, am admirat stejarul din anul 1406 și am descoperit povești fascinante despre familia Teleki, care a locuit aici de-a lungul secolelor.”

Mihai la sud în a doua zi: „Dacă ar fi să descriu într-un singur cuvânt a doua zi de mers pe Via atunci acesta ar fi „spectacol”. Spectacolul naturii, al tuturor oamenilor cu care ne-am întâlnit și al nostru. Toate momentele petrecute alături de colegii mei vor avea un loc special în inimile noastre, iar energia pe care am simțit-o aici promitem să v-o aducem și vouă. Este greu de descris în cuvinte ce simt acum. Aș spune doar că natura te face să te regăsești. Să te bucuri de fiecare moment, să apreciezi ceea ce ai și poți face. E un proiect extraordinar acesta în care poți să îmbini pasiunile personale cu experiența profesională.”

13-14 septembrie

Rute noi, echipe noi, aceeași energie

Sabin ar spune că atunci când crezi că nu mai poți, mai poți puțin. Preia astăzi ștafeta de la echipa 6 sud, condusă până aici din nou de Mihai și e mânat nu doar de locurile spectaculoase, cât de oamenii ce îi sunt alături.

Pe 14 Sile preia a treia sa echipă la nord, echipa 7,  fiindcă a promis. A promis că vei dori să te reîntorci.

• rute nord: Monor - Brâncovenești - Cașva
• rute sud: Secu - Gărâna - Caransebeș

„La amiază am ajuns la Săcalu de Pădure, satul natal al părinților mei și vreau să vă spun că, datorită acestui proiect, am apucat să stau cu fratele meu mai mult decât am stat în ultimii doi ani și am putut povesti, am depănat amintiri, am râs, a fost superb. Tot aici ne-au așteptat părinții cu masa întinsă, unde am mâncat cu toții apoi ne-am odihnit puțin.” 

„Am coborât și în sat, acolo unde se află o biserică ce face parte din patrimoniul UNESCO, un lăcaș de cult atestat din 1806, deci are peste 200 de ani. Preotul din sat a deschis biserica pentru noi și ne-a explicat scenele pictate în interiorul bisericii. Și în timp ce ascultam descrierile preotului, ce să vezi, în curtea bisericii au apărut Liviu Man și Bogdan Brumbea, colegii noștri care și-au făcut deja un obicei din a întâmpina echipele ce merg pe Via Transilvanica și care vor prelua și ei ștafeta la un moment dat.” spune Sile, team leader

Sabin spune că „Traseul a fost unul parcă desprins din cărțile de povești și chiar dacă am avut câteva urcări destul de abrupte, le-am făcut față cu brio. Am mers destul de mult prin pădure, dar cu cei doi câini care ne-au însoțit, Ursu și Liber, nu aveai cum să nu te simți în siguranță. Și ei și noi am rezistat eroic.”

15 septembrie

Împreună trecem peste orice obstacol

Aventura continuă pe Via Transilvanica. În ziua 15 de traseu, cei din nord au avut parte de vreme rea, dar #EnergiaLuiImpreună i-a făcut să ajungă cu bine la destinație. În sud, colegii noștri au fost conduși și de această data de Urs și Liber, cei doi câini deveniți deja celebri în compania noastră.

• rută nord: Cașva – Brădețelu
• rută sud: Caransebeș - Oțelu Roșu

Ovidiu și echipa 8 Sud au avut o zi lungă și plină de voie bună, în care au parcurs aproape 30km din Caransebeș, peste văi și dealuri  până în Oțelu Roșu.

„Am remarcat diversitatea peisajelor, trecând succesiv prin pajiști întinse, păduri de foioase, în special mesteceni și ferigi. A fost o provocare sa îi ținem aproape pe cățeii Ursu si Liber în desele momente în care ne-am întâlnit cu alți câini, dar ne-am descurcat fără incidente. Nu am întâlnit foarte mulți oameni dar cei câțiva localnici cu care ne-am intersectat erau oameni ospitalieri și care se minunau de planul nostru pe care vrem să îl ducem la bun sfârșit.” spune Ovidiu.

„Să ne amintim mereu de un drag partener de drum și să ne bucurăm pentru Liber, care aseară a hotărât să devină și mai liber. Probabil i-a plăcut mult Otelu Roșu sau probabil drumul lui continua în altă direcție.  Aseară am ajuns la pensiune, a stat cuminte împreună cu Ursu, am coborât la cină, el se odihnea în fața ușii, iar după cină când am ieșit să le ducem și lor o porție binemeritată, afară ne aștepta doar Ursu. L-am căutat cu toții dar nu l-am mai găsit. 

Dar, fiind foarte descurcăreț, cu siguranță e bine. Să ne bucurăm pentru el, deoarece acest cățel își trăiește aventura vieții lui...liber, așa cum îi place.”

Și echipa 8 nord condusă de Flavius a avut parte fe o zi ideală pentru drumeții și experiențe faine.

„Am pornit pe traseu energici, mai ales că temperaturile nu mai erau atât de mari. Soarele era ascuns după nori și chiar ne gândeam că e o vreme numai bună pentru drumeții. Dacă ar fi să fac un rezumat al acestei prime zile, aș spune că ea a fost despre oameni, despre bunătatea lor și despre ajutorul pe care ni l-au oferit. Este extraordinar să vezi cum oamenii îți sunt alături atunci când nu te aștepți și îți dau energie să continui.” a spus Flavius

16-17 septembrie

Weekend de poveste pentru echipele 8 nord și 8 sud

• rută nord: Brădețelu - Câmpu Cetății - Sovata
• rută sud: Oțelu Roșu – Marga - Bucova - Sarmizegetusa Ulpia Traiana

Pentru Flavius și echipa 8 nord „traseul din ziua 2 a fost pur și simplu EPIC! După ce nu am reușit să ne odihnim prea bine în gălăgia de la cazare, am pornit dis de dimineață spre Câmpu Cetății cu speranța că norcul nostru se va schimba. Drumul a început cu o urcare susținută de vreo 5 km dar pe care am parcurs-o cu voie bună. E interesant cum în funcție de starea de spirit bornele sculptate se înșiruie diferit. Au trecut foarte repede, de parcă nu erau dispuse din km în km, semn că ne-am intrat în ritm și eram plini de energie.”

„Am ieșit sus în platoul scăldat de razele soarelui. Am fost pur și simplu fermecați de peisajele care se arătau oriunde treceai. Nu degeaba localnicii au numit locul Tarla fără gânduri. Singurele gânduri erau legate de faptul că ne aflam într-un areal cu un număr semnificativ de urși, iar pe jos vedeam urme proaspete, multe urme proaspete. Dar am fluierat…și am fluierat… și iar am fluierat și cu voie bună, glume și adrenalină,  am trecut cu bine toate porțiunile care ne-ar fi putut provoca surpize.”

„Nu putem reda în cuvinte ce am trait în aceste 3 zile: depășirea propriilor limite, gesturi de un altruism rar, implicarea totală pentru reușita acestei temerare încercări,  sălbăticia și frumusețea locurilor, toate astea nu se povestesc, trebuie trăite.” declară echipa 8 nord.

Pentru Ovidiu și echipa 8 sud „ziua de sâmbătă a fost o zi mai scurtă, însă care ne-a dat puține bătăi de cap din pricina traseului. Marcajul nu e foarte clar, pe anumite porțiuni traseul a fost de curând modificat și nu e foarte bine semnalizat, vegetația e foarte mare în anumite zone, dar într-un final am ajuns la destinație în satul Marga. 

Ne-a energizat faptul că  am pornit pe o vreme superbă, într-o dimineață plăcută de toamnă, în care simțeai cum efectiv preiei energie de la căldura soarelui. Am observat pe drum viața localnicilor. Unii scoteau cartofii, unii culegeau porumbul, unii adunau prunele iar alții lucrau la carierele de piatră.

Am trecut prin multe grădini și livezi, am stat de povești cu oamenii locului care ne-au povestit despre traiul lor simplu dar și despre supararea pentru că s-a distrus toata industria din zonă și tinerii nu mai au unde să muncească.” a spus Ovidiu

Entuziasmul creștea pe măsură ce defilam printre casele din sat și ne-am trezim dintr-o dată că punem ștampila de final. Ne-am trezim din vis când am predat carnetul următoarei echipe și ne-am despărțit de Ursu, câinele care ne-a însoțit tot drumul. Despărțirea a fost grea, mai ales pentru el, care a refuzat inițial să meargă cu cealaltă echipă și a plâns după noi. Dar am promis să ne revedem pe 2 octombrie, la Alba Iulia.

18 septembrie

Pe urma așezărilor dacice și romane

Ce mod frumos de a începe săptămâna: plimbare în natură, vreme frumoasă, zâmbete și multe povești cu fetele. Da, ați înțeles bine, echipa 9 Nord este formată doar din fete.

Adriana alături de echipa 9 nord, formată din 6 fete, au plecat de la Sovata ( județul Mureș) și au luat la pas cei 17 km ca să ajungă până la Praid (în județul Harghita). Au trecut prin pădure, pe malul unor pârâuri de munte, s-au bucurat de poienițele ce le-au luminat traseul, dar mai ales de localnicii ce le-au purtat de grijă, uimiți fiind că sunt un grup numai de fete.

„Traseul a fost plin de poveste. Pune la un loc 6 fete…. E clar ca nu ai cum să te plictisești. Am văzut și urme de urs, dar ne-am îmbărbătat spunându-ne că până și ursul se sperie de gălagia noastră.

Sunt foarte mândră de tot ce s-a întâmplat astăzi pe Via Transilvanica, de colegele mele, pentru că au reușit să parcurgă întreg traseul, deși pentru unele a fost prima experiență de acest gen, de cum ne-am închegat ca și echipă, cum ne-am susținut reciproc și, mai ales, pentru că am reușit să ne bucurăm de fiecare moment.” a spus Adriana

Echipa 9 sud, condusă de Monica, declară: „Am plecat plini de entuziasm de la cazarea din Sarmizegetusa. După o vizită scurtă la situl arheologic Sarmizegetusa Ulpia Traiana ( Țara Hațegului), am intrat pe traseul ce ne duce spre Hobița Grădiște. Pe alocuri, mure, zmeură și nuci. Un decor perfect. Toate acestea au făcut ca traseul să fie unul de poveste pe măsură ce ne apropiam de lacul Ostrovu Mic (tot în județul Hunedoara).

Am continuat drumul până la lacul Ostrovel, unde ne-am răcorit puțin picioarele în apa numai bună de îmbăiat. Traseul urmează linia unui deal care trebuie urcat pieptiș și odată ajunși sus ne-am simțit ca în paradis. De jur împrejur o panoramă care-ți tăia răsuflarea. În dreapa se deschidea frumos Retezatul, iar în stanga vedeam frumoasa vale Nucșoara. Am ajuns la cazare frânți, dar fericiți. O zi de poveste pe Via Transilvanica.

• rută nord: Sovata - Praid
• rută sud: Sarmizegetusa Ulpia-Nucșoara

19 septembrie

Muntele are farmec chiar și atunci când plouă

Fără ploaie și fără noroi nu are farmec mersul pe munte. Dar ce a contat a fost #EnergiaLuiImpreuna. Cu așa o companie, nici nu mai contează cum e traseul, doar experiența pe care o câștigi, pentru că sigur va fi una de-o viață. Așa descriu colegii din echipa 9 Sud aventura de marți, 19 septembrie. În același timp, colegii care se apropie tot mai mult, venind din Nord, spun că spectacolul ploii a fost cel care a creat cele mai fantastice priveliști de pe traseu.

• rută nord: Praid - Atia
• rută sud: Nucșoara - Hobița Pui

Echipa 9 sud condusă de Monica, a avut de mers o bucată bună de drum, peste 25 de kilometri ce i-au parcurs în câteva ore.

Au luat cu ei și astăzi același entuziasm ca și în ziua precedentă și nu s-au oprit din râs și din povestit întâmplări, lucru ce i-a apropiat și mai tare, în ciuda ploii care i-a „udat leoarcă”, așa cum ne-au transmis ei direct de pe Via Transilvanica. „Nu e timp de pierdut, mai avem un deal și încă un sat, batem pasul și pe asfalt, apoi iar un deal și ne apropiem încet încet de satul Pui, unde călătoria noastră se încheie. A fost o experiență unică pentru întreaga echipă. Am muncit împreună ca să ne atingem scopul, să ajungem cu bine la destinație și ieșim din această aventură de două zile ca și cum ne cunoaștem de-o viață.” (Monica)

Echipa 10 nord, condusă de Liviu, și-a început aventura la Praid, după ce au preluat ștafeta de la echipa Adrianei. Nici ei nu au scăpat de ploaie, dar au spus: „Am privit ploaia ca pe un lucru natural. E un dar de la natură și am mers cu picăturile de apă curgând pe fețele noastre cel puțin 5 kilometri de traseu (ultima porțiune). A fost fantastic, pentru că ploaia transformă priveliștea. Și chiar dacă pentru moment ți se pare totul mai întunecat, observi de îndată o altă culoare a pădurii și a dealurilor din jur. O adevărată frumusețe. Un spectacol ce rar ți-e dat să vezi.”

Colegii din echipa lui Liviu au parcurs 16 kilometri, iar mâine, pe 20 septembrie, o iau din loc, tot la pas, și își propun să mai străbată încă 24 de kilometri din traseu.

20 septembrie

Nu e loc de oboseală pe #DrumulCareUneste

Liviu și echipa 10 nord au continuat drumul pe ruta Atia - Lupeni. 24 de km străbătuți prin locuri cu tradiție, așezăminte cu valoare istorică și culturală și le-a fost dat să cunoască spiritul secuiesc, acolo la vatra sa, în județul Harghita. În zonele de pădure și chiar și în proximitatea satelor, urmele de urs văzute i-au avertizat clar că poate fi un pericol în imediata lor apropiere. Colegii au fost precauți, fără să lase teama să pună stăpânire asupra lor și s-au putut bucura din plin de zona minunată în care au ajuns.

Colegii noștri au ajuns în satul Inlăceni, în care astăzi locuiesc mai puțin de 200 de oameni, de etnie maghiară, unde au văzut chiar un muzeu al gospodăriilor secuiești. „Am văzut lucruri mai vechi de 100 de ani și unde este păstrată și o mașină de pompieri care se folosea prin anul 1.800, practic erau două căruțe cu o pompă, ceva foarte interesant.” a spus Liviu.

Echipa 10 sud a preluat ștafeta de la Monica și echipa ei. Aceștia au pornit de la Hobița (Pui) și au mers la pas 15 km, până la Fundătura Ponorului, pe un traseu de dificultate medie.

Destinația finală a echipei 10 sud este Sarmizegetusa Regia, dar despre asta vom aduce vești mâine, pentru că până acolo sus, la aproape 1.400 de metri altitudine mai sunt câteva zeci de kilometri, așa că e nevoie de două zile ca să te poți bucura de fiecare pas pe care îl faci pe această bucată de traseu.

Silviu, team leader al echpei, a spus: „Am avut parte de vreme bună, un antrenament excelent pentru prima zi de traseu. A fost soare atat cât trebuie, încât să ne luăm energia de care avem nevoie, dar fără să ne ardem fețele. Este o zonă foarte frumoasă, pe care merită să o vedeți. Despre echipa mea, ce să mai zic...? Am avut alături oameni minunați cu care îți este mai mare dragul să petreci timp de calitate.”

• rută nord: Atia - Lupeni
• rută sud: Hobița Pui - Fundătura Ponorului

21 septembrie

Sprijin, umanitate, umor, aceasta este #EnergiaLuiImpreuna

Este modul, pe cât de simplu, pe atât de complet, de a descrie #EnergiaLuiImpreuna. Și nu este o definiție dată de la distanță, ci o trăire pe viu a unui jurnalist, care a petrecut ziua de 21 septembrie pe Via Transilvanica, alături de echipa 11 Nord condusă de Liviu Man. 

Din Nord, de la Lupeni, Liviu a continuat călătoria, preluând un alt echipaj de colegi E.ON, echipa 11, la care s-a alăturat Ligia Voro, jurnalist - Transilvania Business. Colegii noștri au râs și au povestit mult, au schimbat impresii și au făcut multe fotografii ca să aducă cu ei frumusețea locului prin care au trecut. 

Cel mai tare au fost impresionați de Casa Meșteșugurilor din satul Dealu ( județul Harghita), unde nu doar că au admirat obiectele tradiționale frumos decorate, ci au avut parte și de o demonstrație din partea oamenilor care duc mai departe tradiția și tehnica gravării, pentru a înfrumuseța tot ce au creat din lut.

Au ajuns până la Odorheiu Secuiesc după ce au parcurs împreună 24 de km. Aici a preluat ștafeta Sile Șandru, care îi va ghida pe colegii noștri în următoarele trei zile.

Silviu și echipa 10 sud au adăugat încă 45 de km la cei 900 deja parcurși de colegii noștri pe Via Transilvanica.

Ei au plecat de la Hobița, au înnoptat la Fundătura Ponorului și apoi, a doua zi, au ajuns până la Samizegetusa Regia, capitala regatului dac condus de Burebista, unde au predat ștafeta. Situl arheologic, din județul Hunedoara, are o suprafață de peste 18 ha și este înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

„Am fost puțin obosiți, dar am început ziua tot cu voie bună și cu multe povești, care nu se mai terminau.  Au fost șanse minime de ploaie, dar tot a venit, însă nu ne-a ținut nimic locului.” a declarat Silviu.

• rută nord: Lupeni - Odorheiu Secuiesc
• rută sud: Fundătura Ponorului - Sarmizegetusa Regia

22 septembrie

Distanța dintre echipe se reduce tot mai mult

Colegii au parcurs încă 40 de km și au oglindit frumusețile naturii: munții din Hunedoara și pădurile spectaculoase din Harghita. Ne apropiem tot mai mult, dar nu de un final, ci de momentul în care unim #EnergiaLuiImpreuna, pentru a-i da și mai mare putere.  

Echipa 12 Nord, condusă de Sile a plecat de la Odorheiu Secuiesc și înnoptează 20 de km mai târziu, în satul Rareș (comuna Mărtiniș, Harghita). „Am ajuns la Odorheiu Secuiesc joi seara, am preluat ștafeta de la Liviu Man și am avut ocazia să ne reunim echipele. Am depănat amintiri și experiențe. Proiectul ăsta e genial, chiar ne unește pe noi ca oameni, ne motivează și ne energizează.” spune Sile.

Colegii noștri au pornit dimineața, mai întâi prin oraș, a fost o bucată de drum în urcare, un fel de test fulger pentru toată echipa. Din fericire, după ce au ieșit din Odorhei, au intrat în pădure, o atmosferă foarte faină și lumea binedispusă.

Spre amiază au ieșit din pădure și am dat de câmp deschis. „A fost cald și foarte cald, mai ales pentru a doua parte a lunii septembrie, nimeni nu se aștepta la așa ceva. Însă nimeni nu a suferit de foame sau de sete. Am reușit să găsim o crâșmă deschisă, de unde ne-am luat niște cola și o bere ca să ne refacem energia.” Echipa 12 nord continuă mâine într-o nouă aventură de aproape 30 de km.

Fiecare membru al echipei 11 sud a primit un mic cadou de la team lead-ul lor Doru, un simbol pe care și l-au agățat de ghiozdane, „pentru a ne diferenția de ceilalți drumeți. Da, un simbol al apartenenței la un grup care-și unește energia și în acest fel”, spune Doru.

Am plecat de la experiența antică, mistică, și am ajuns la o altfel de experiență, una spirituală, conduși fiind de călăuza patrupedă locală, pe care am numit-o Țuțu.

Țuțu este câinele pe care îl veți vedea în poze. El a prins drag de colegii noștri pe care i-a însoțit tot traseul, cei 20 de km. Iar 80% din acesta a fost la înălțimi de 1.100- 1.200 de metri, cu un aer foarte curat. Și cam tot atât din porțiune și fără semnal la telefon.

• rută nord: Odorheiu Secuiesc - Mărtiniș
• rută sud: Sarmizegetusa Regia - Măgureni (Schitul Măgureni)

23-24 septembrie

Weekend cu maxime de temperatură și #EnergieBuna pe Via Transilvanica

Echipa 11 sud condusă de Delu au predat stafeta pe 23 septembrie către echipa 12 sud, condusă chiar de soția acestuia, Adriana.

Colegii din echipa 11 sud nu au stat doar să privească priveliștile incredibil de frumoase de la cota 1300. Ei au povestit mult cu gazda lor, domnul Aurelian Țambă și au aflat că în acest sat izolat, în urmă cu 60 de ani mai erau doar 12 familii, iar după anii 90 s-au stins toți cei din sat. Dl Țambă a fost atât de legat de rădăcinile locului în care s-a născut, încât nu l-a putut părăsi niciodată. Astăzi, are o locație de cazare la Măgureni, pe traseul Via Transilvanica. E atât de modest încât a trecut cu vederea și nu a spus că schitul satului este așezat pe pământul moștenit de la bunicii săi. Dar colegii au aflat și despre asta. 

”Am plecat din Măgureni fără să vorbim prea mult, echipa fiind cuprinsă de liniștea locului și impresionată de povestea gazdei noastre. Nu a trecut mult timp și au reînceput glumele între noi. Buna dispoziție și Țuțu ne-au însoțit pașii. Spre final, și cea mai grea  porțiune din traseu, baieții au ajutat fetele să își ducă bagajul. Am încheiat traseul ca prieteni, nu doar colegi.” A spus Delu.

Echipa 12 sud a preluat #EnergiaLuiImpreuna sâmbătă, pe 23 septembrie și au continuat traseul pe Via Transilvanica până duminică, 24 septembrie. Ciungu Mare este un sat uitat de lume în vârf de munte, fără magazin, făra dispensar, dar care are câțiva oameni simpli și muncitori. Colegii au stat mult de vorbă cu nenea Dinu și soția lui. Au dat o mână de ajutor și la treburile casei. Baieții au adăpat animalele și au ajutat la mulsul vacilor.

În satul Romosel, Țuțu a hotărât că misiunea lui a fost îndeplinită. S-a întors înapoi în libertate, după 60 de km parcurși alături de colegii noștri. „Noi credem că și-a găsit o nouă misiune și, cu siguranță, va avea grijă și de alți drumeți pe Via Transilvanica”, spune Adriana.

Tot Adriana a spus că pentru ea „a fost ca o zi petrecută în familie. Și nu doar pentru că l-am avut aproape pe Delu. Codruța este colega și prietena mea încă din facultate, pe Cristi îl știm de la bloc, din copilărie, iar Tony e colega mea de departament de aproximativ 5 ani, cu care împart biroul în fiecare zi.”

Echipa 12 nord și-a continuat aventura de 3 zile pe Via Transilvanica, parcurgând aproximativ 70 de km la picior.

„Am ajuns la Dârjiu. Suntem bine, dar câțiva dintre colegi au avut probleme destul de mari cu încălțămintea. A fost un traseu extrem de solicitant, pentru că a fost foarte cald, am avut și 40 de grade. Echipa este foarte faină și chiar dacă au fost bășici nenumărate, am reușit să ținem energia sus. Am plecat la răsărit și am ajuns la apus. Am mers 10 ore, timp în care s-au creat niște prietenii pe viață. Am văzut oameni atât de faini în toți colegii mei, am putut să ne cunoaștem limitele și să ni le depășim.” a spus Sile în numele echipei sale.

„Nu aș fi crezut că finalul de septembrie o să ne pregătească așa ceva, două zile la rând, la temperaturi de 39 - 40 de grade Celsius. Traseul de la Odorhei la Martiniș, Dârjiu și apoi Archita este un traseu unde umbra este o raritate.  Fiecare stejar întâlnit a fost un motiv de odihnă.

Prin satele prin care am trecut “birturile” au fost salvarea cu câte o băutură rece. Zilele acestea au fost despre limite depășite, despre rezistență, susținerea colegilor din echipă, gesturi mici cu impact mare, lacrimi de fericire și strâns din dinți atunci când simțeai că nu mai poți.” a declarat directorul general adjunct al E.ON Energie România, membru al echipei 12 nord.

• rută nord: Rareș (com. Mărtiniș) – Dârjiu - Archita
• rută sud echipa 11: Măgureni - Ciungu Mare
• ruta sud echipa 12: Ciungu Mare - Cugir