.sls-ro-thumb.1140.855.png)
.sls-ro-thumb.1140.855.png)
.sls-ro-thumb.1140.855.png)
.sls-ro-thumb.1140.855.png)
.sls-ro-thumb.1140.855.png)
.sls-ro-thumb.1140.855.png)
Ovidiu, leaderul echipei 8 Sud
Sâmbătă a fost o zi mai scurtă, însă care ne-a dat puține bătăi de cap din pricina traseului. Marcajul nu e foarte clar, pe anumite porțiuni traseul a fost de curând modificat și nu e foarte bine semnalizat, vegetația e foarte mare în anumite zone, dar într-un final am ajuns la destinație în satul Marga. Ne-a energizat faptul că am pornit pe o vreme superbă, într-o dimineață plăcută de toamnă, în care simțeai cum efectiv preiei energie de la căldura soarelui. Am observat pe drum viața localnicilor. Unii scoteau cartofii, unii culegeau porumbul, unii adunau prunele iar alții lucrau la carierele de piatră.
A fost o încântare când am ajuns la cazare, într-o livadă cu case tradiționale, frumos aranjate și cu oameni foarte ospitalieri care ne-au gătit ce poftisem toată ziua.Așadar, ne-aîm încheiat ziua pe drumul care ne unește cu mămăligă, brânză și smântână, slănină, păpăraie și țuică sau afinată, după pofta fiecăruia.Ultima zi, una lunga de aproape 30 km.
Am pornit dimineața devreme, hotărâți să ne îndeplinim obiectivul celor 3 zile. Am urcat pe dealurile deasupra satului Marga, am întâlnit multe animale sălbatice, printre care vulpi, căprioare, veverițe și fazani. Am admirat panorama și muntii din zare, după care am început să coborâm spre fosta cale ferată ce ne-a purtat aproape până în Sarmizegetusa. Am trecut prin multe grădini și livezi, am stat de povești cu oamenii locului care ne-au povestit despre traiul lor simplu dar și despre supararea pentru că s-a distrus toata industria din zonă și tinerii nu mai au unde să muncească. Ajunși lângă Zeicani, am constatat ca Academia de Team Building Zeicani, un loc cu mult potențial, este lăsat în paragină. Am lăsat și acest loc în urmăși ne-am apropiat cu pași repezi de Sarmizegetusa. Entuziasmul creștea tot mai tare pe măsură ce defilam printre casele din sat și ne-am trezim dintr-o dată că punem ștampila de final. Cumva parcă nu ne venea să credem. Simțeam că nu e gata. Nu vrem să se termine. Dimineață vrem să continuăm.
Ne trezim din vis când predăm carnetul următoarei echipe sș ne despărțim de Ursu, câinele care ne-a însoțit tot drumul. Despărțirea e grea, mai ales pentru el, care a refuzat inițial să meargă cu cealaltă echipă și a plâns după noi.