.sls-ro-thumb.1140.855.png)
.sls-ro-thumb.1140.855.png)
.sls-ro-thumb.1140.855.png)
.sls-ro-thumb.1140.855.jpg)
.sls-ro-thumb.1140.855.jpg)
.sls-ro-thumb.1140.855.jpg)
.sls-ro-thumb.1140.855.jpg)
.sls-ro-thumb.1140.855.jpg)
Ne-am început drumul în cantonul din mijlocul pădurii, unde echipa a revenit parcă la la zilele de demult făra internet, făra lumină, însă în care apropierea dintre oameni se face prezentă în fiecare minut. Razele soarelui au fost înlocuite de această dată de lumina pătrunzătoare a lanternei frontale. Am pornit alături de câinele nostru credincios, Liber, înaintând în necunoscutul pădurii, fiind extrem de entuziasmați de bornele, adevărate exponate de artă, pe care aveam să le întâlnim. Timp de aproape 18 km am parcurs văi, mici poienițe și zone în care se îmbinau diferite specii de conifere și foioase. Mare ne-a fost surprinza să găsim în această maiestoasă pădure un arbore de Sequoia. Un arbore vechi, de câteva sute de ani, care a fost martorul unor mari evenimente în România: Încoronarea Regelui Carol I, Războiul de Independență, Primul și al Doilea Război Mondial, comunismul și multe altele. Acesta a fost un martor tăcut. A văzut, a tăcut și a crescut, devenind un unicat al regiunii.
Am ajuns și la Peștera Comarnic, o bijuterie naturală, cu stalagmite si stalactite apărute și dezvoltate în mii de ani. Ba mai mult, bonus am putea spune, am avut parte de întâlniri cu lilieci, ce se comportau ca niște proprietari ai peșterii.
Duminică seara am ajuns la destinație. După cei 85 de kilometeri parcurși cu echipa 4 Sud, ne-am bucurat de încă un moment de stat împreună toți, de reflectat asupra clipelor frumoase, oamenilor minunați și a prieteniei pe care am dezvoltat-o și sudat-o.
Flavia, leaderul echipei 4 Nord (peste 70 km în 3 zile)
După prima zi, care nu a fost una deloc ușoară, nu știam dacă ne vom putea remonta. Am găsit însă energia imediat ce ne-am trezit. Iar după micul dejun am pornit încrezători către o nouă aventură. A fost foarte cald, dar au fost 25 de km cu peisaje superbe. Am trecut prin două parcuri naționale atât de frumoase încât ne-au făcut să uităm de durerea picioarelor.
Am râs mult, când unul dintre colegi a simțit că are nevoie de o pauză ne-am oprit, ne-am odihnit în iarbă, ne-am oblojit rănile și am ajuns la cazare mai fericiți decât am plecat. Un astfel de sentiment îți dă #EnergiaLuiImpreuna.
Duminică am pornit la drum cu aceeași energie, după cel mai bun mic dejun luat la doamna Maria, de la punctul gastronomic din Bistrița Bârgăului.
Motto-ul zilei, vine de la Costin: Nu pot să mă bucur, pentru că știu că după fiecare curbă mai urmează o „urcare ușoară" 😊.
Ne am întâlnit pe traseu cu Marius de la Cluj care făcea Via Transilvanica în sens invers. Era deja de două luni pe drum. Am mai primit încă o doză puternică de motivație, atunci când am văzut pantoful lui Marius găurit de atâta drum. Ar mai fi ceva de spus: am traversat ziua cu cea mai mare concentrație de urși bruni. Nu ne-am întâlnit cu ei, ci doar am vazut urmele lor.
Am descoperit că, atunci când nu mai putem umbla, o putem lua la vale în alergare ușoară, mai ales că la finish am avut surpriza să fim așteptați de Bogdan si Liviu, care au parcurs o bună parte de drum tot în alergare, ca să vină în întâmpinarea noastră.