10 secrete ale longevității învățate de la locuitorii zonelor albastre

Există locuri în lume în care oamenii trăiesc nu doar vieți lungi, ci și sănătoase și active. Cunoscute sub numele de „zone albastre", acestea au fost subiectul unor studii și cercetări ample în încercarea de a înțelege secretul longevității și al sănătății acestor comunități.

Numele acestor regiuni geografice a pornit de la oamenii de știință care au folosit pixuri albastre pe hartă pentru a marca satele cu populație longevivă. Termenul a fost popularizat de către jurnalistul și exploratorul Dan Buettner, care a creat compania Blue Zones și a identificat cinci astfel de regiuni în lume.

După o expediție în Okinawa, Japonia, în 2000, pentru a investiga longevitatea locuitorilor, el și-a propus să exploreze și alte regiuni ale lumii care indicau longevitate ridicată. Buettner și echipa sa de oameni de știință și demografi au călătorit în întreaga lume în căutarea comunităților în care oamenii nu doar trăiau mai mult, dar se și bucurau de o calitate crescută a vieții la bătrânețe. După analizarea datelor demografice și intervievarea a numeroși centenari, ei au identificat cinci regiuni care s-au remarcat prin longevitate și vitalitate extraordinare.

Okinawa, Japonia: Cunoscută pentru numărul său ridicat de centenari și pentru cea mai longevivă populație din lume a femeilor de peste 70 de ani.

Sardinia, Italia: În regiunea Barbagia, oamenii trăiesc mult și au o rată scăzută a bolilor cardiovasculare. De asemenea, aici găsim cei mai mulți bărbați centenari.

Nicoya, Costa Rica: În acest loc găsim cele mai scăzute rate ale mortalității de vârstă mijlocie din lume și a doua cea mai mare concentrație de bărbați centenari.

Ikaria, Grecia: Pe această insulă întâlnim una dintre cele mai scăzute rate de mortalitate la vârsta mijlocie și cele mai scăzute rate ale demenței.

Loma Linda, California, SUA: Este vorba doar de o comunitate de membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, cu cea mai mare concentrație în jurul Loma Linda, California. Ei trăiesc cu 10 ani mai mult decât omologii lor nord-americani.

Alături de aceste cinci regiuni inițiale, identificate de specialiștii Blue Zone, există și alte locuri în care oamenii trăiesc vieți lungi și sănătoase.  

De curând, s-a descoperit că Ținutul Buzăului, zonă declarată Geoparc Internațional UNESCO în 2022, are caracteristici similare cu cele ale zonelor albastre. Prin prisma unei serii de documentare, a fost descoperit un număr neobișnuit de mare al vârstnicilor trecuți de 90 și 100 de ani. 

a spus Răzvan-Gabriel Popa, Manager al Geoparcului UNESCO Ținutul Buzăului.

Datele primăriei din comuna Mânzălești, din Valea Slănicului, arată că, din cei 2.000 de locuitori ai zonei, 40 au vârste de peste 90 de ani, ceea ce reprezintă 2% din populație. Această incidență este de patru ori mai mare decât media națională a României, unde, potrivit ultimului recensământ, din populația totală de 19,053 de milioane de locuitori, 102.000 de persoane sunt trecute de 90 de ani, respectiv 0,5% din populație. 

Chiar dacă nu este vorba despre o cercetare făcută de către echipa Blue Zone sau o recunoaștere din partea companiei, datele din Mânzălești Indică o zonă de la care avem de învățat despre longevitate și sănătate.   

În Ținutul Buzăului, locuitorii au păstrat un stil de viață sănătos, legat de ritualurile agricole și tradiții. Oamenii consumă alimente cultivate de ei în grădină, fac mișcare, țin post, mănâncă și beau moderat, sunt pașnici și au încredere în destin. La toate acestea se adaugă aerul nepoluat, sarea, relieful și pădurile. 

O echipă de filmare a Geoparcului a realizat o serie de documentare despre longevitate și efemeritate, sub numele Ținutul, bucată cu bucată. 

Anca Grădinariu, coordonatoarea proiectului de documentare video, realizatoare TV și membră a Asociației Ținutul Buzăului, a stat de vorbă cu zeci de seniori pentru a le afla secretele: 

În urma cercetărilor efectuate asupra acestor comunități, au ieșit la iveală mai multe caracteristici comune care par să contribuie la longevitatea și sănătatea locuitorilor. 

Spre deosebire de viața cu care suntem obișnuiți în orașe, locuitorii acestor zone nu apelează la antrenamente intense în săli de sport, ci își mențin activitatea fizică prin îndeletniciri cotidiene care îi fac să se miște fără a considera că depun efort.

De exemplu, locuitorii din Okinawa au grădini pe care le lucrează și le udă timp o oră-două pe zi. De asemenea, au mese joase la care nu folosesc scaune, astfel că, orice mișcare presupune așezat și ridicat de pe podea. Cei din Sardinia fac mișcare din simplul mers la biserică sau în sat. Străzile sunt înclinate, pe alocuri abrupte, cu trepte multiple, iar o parte dintre ei locuiesc în case înguste, cu două-trei etaje, ceea ce înseamnă că și în interiorul casei urcă trepte. 

Locuitorii Ținutului Buzăului merg pe dealurile abrupte ale comunei Mânzălești, au grijă de grădină și de animalele din curte în fiecare zi și meșteresc prin ogradă. De asemenea, oamenii din aceste locuri sunt păstori, crescători de animale, vânători, agricultori, bucătari sau au alte meserii care îi țin activi și de la care nu ies la pensie. 

Aceste activități contribuie la mobilitatea articulațiilor și flexibilitatea mușchilor, ceea ce diminuează riscurile de accidentare la vârste înaintate.

Cunoașterea unui scop în viață este un element vital pentru longevitate și sănătate, iar acești oameni sunt conștienți de asta. De exemplu, locuitorii din Okinawa și cei din Nicoya au și termeni specifici („Ikigai", respectiv „plan de vida").

Conform datelor Blue Zones, a avea un motiv clar pentru care te trezești dimineața poate prelungi viața cu până la șapte ani. Pentru că acești locuitori nu ies la pensie în sensul comun al cuvântului și rămân activi în viață și în comunitate, înțeleg că sunt valoroși și că este nevoie de ei.

Chiar și în zonele albastre, stresul poate fi o prezență constantă. Totuși, oamenii de acolo au dezvoltat strategii pentru a face față stresului și pentru a-l diminua.  

Conform unui studiu publicat în Cell Metabolism, vârsta biologică crește odată cu stresul, dar revine la valoarea inițială după recuperare. Experții spun că expunerea la stres poate provoca inflamații și deteriorarea ADN-ului din celule, ceea ce poate accelera îmbătrânirea. În modul alert în care trăim, de multe ori ținem stresul la cote ridicate în mod regulat, fără a mai reuși să ne recuperăm. 

Pauzele în care revin în prezent și reduc nivelul stresului sunt folosite în mod regulat de locuitorii zonelor albastre. Fie că este vorba de momente de reflecție zilnică sau rugăciuni, pauze scurte de odihnă în timpul zilei sau momente de socializare relaxantă, aceste activități contribuie la menținerea echilibrului mental și fizic.

De exemplu, locuitorii din Okinawa își iau timp în fiecare zi pentru a-și aduce aminte de strămoșii lor, adventiștii se roagă, grecii din Ikaria iau pauze de somn, iar cei din Sardinia au parte de socializare alături de un pahar de vin. 

Oamenii din zonele albastre respectă o regulă simplă în ceea ce privește alimentația: se opresc din mâncat atunci când se simt îndestulați în proporție de 80%. Această abordare le permite să se bucure de mâncare în mod responsabil și să evite supraalimentarea, contribuind la menținerea unei greutăți sănătoase și la prevenirea unor probleme de sănătate asociate obezității.

Mai mult, consumă o cantitate redusă de mâncare la ultima masă din zi, care este, de obicei, după-amiaza sau seara devreme. 

În alimentația lor, oamenii din zonele albastre pun accent pe consumul de plante, în special de fasole, linte și legume. Cartoful mov, tofu sau alte alimente locale se numără printre preferate. De luat în considerare este faptul că acestea sunt cultivate și/sau produse local, specifice fiecărei regiuni, iar mâncarea este gătită acasă. 

Carnea, care este în mare măsură de porc, este consumată în mod moderat și este de obicei de origine locală. Mai exact, ei consumă în medie carne de cinci ori pe lună, în porții mici, de 85-115 grame. Este similar cu ce știam de la bunicii noștri, care consumau doar carnea din ogradă într-un mod cumpătat și o eliminau cu totul în perioadele de  post, asemenea locuitorilor Ținutului Buzăului. 

Această preferință pentru alimente vegetale contribuie la aportul lor nutrițional echilibrat și la prevenirea unor afecțiuni de sănătate asociate consumului excesiv de carne. 

Cu excepția adventiștilor, majoritatea oamenilor din aceste comunități consumă alcool în mod moderat și regulat. Surprinzător sau nu, conform datelor culese de specialiștii Blue Zone, oamenii care beau moderat trăiesc mai mult decât cei care nu beau alcool deloc. 

Diferența stă în cantitatea și modul în care este consumat alcoolul -  unu-două pahare pe zi, alături de prietenii și/sau cu mâncare. Consumul moderat de alcool, în special în cadrul unor momente sociale și însoțit de mâncare, poate contribui la longevitate și la bunăstarea generală. Alcoolul preferat este, de obicei, cel local, chiar făcut de către cei care îl consumă. De exemplu, în Ținutul Buzăului se bea țuică de prune, iar în Sardinia, vinul Cannonau. 

Participarea în comunitățile bazate pe credință este o trăsătură comună a celor mai longevivi oameni din lume. Această conexiune socială și spirituală oferă sprijin emoțional și social, contribuind la o viață împlinită și sănătoasă.

Cu excepția a cinci persoane din cei 263 de centenari intervievați de către echipa Blue Zones, ceilalți aparțin unei comunități bazate pe credință, indiferent de religie sau denominație. Cercetările arată că participarea la serviciile bazate pe credință de patru ori pe lună adaugă la speranța de viață între 4 și 14 ani.

În Sardinia, o parte dintre oameni merg în fiecare zi la biserică (făcând extra mișcare), iar în Ținutul Buzăului oamenii au o profundă credință, sunt împăciuitori și își pun viața în mâna destinului. 

În același timp, singurătatea poate reduce cu până la 15 ani speranța de viață, pe când apartenența la o comunitate este asociată cu simptome reduse de depresie, anxietate și stres. Există și excepții, desigur. De exemplu, unul dintre locuitorii Ținutului Buzăului, la 101 ani, spune că îi place solitudinea.   

Oamenii din zonele albastre pun un accent deosebit pe relațiile lor personale, prioritizând legăturile cu familia și cu cei dragi. Îngrijirea părinților și a bunicilor în vârstă și implicarea în relații de cuplu solide sunt aspecte esențiale ale stilului lor de viață. 

Bătrânii care ajung în căminele de bătrâni pierd între doi și șase ani din viață, părăsind casa, familia și comunitatea care, de altfel, le prelungesc viața. Dar comunitățile din zonele albastre aleg să păstreze părinții și bunicii în apropierea casei sau chiar să împartă locuința cu ei, ceea ce pare să aibă un efect benefic și asupra copiilor din casă, diminuând ratele de îmbolnăvire și mortalitate ale acestora.  

De asemenea, ei aleg să aibă alături un partener de viață, ceea ce poate adăuga până la trei ani la speranța de viață. Și investesc timp și dragoste în copiii lor. Iar cei care nu au propria familie, trăiesc totuși în comunitate, ceilalți membri având grijă de ei.  

Oamenii din zonele albastre aleg sau sunt născuți în medii sociale care promovează comportamente sănătoase și pozitive. Prin asocierea cu indivizi care împărtășesc valorile și obiceiurile lor de viață sănătoase, ei creează un mediu social care îi susține în eforturile de menținere a sănătății și longevității. De exemplu, locuitorii din Okinawa au creat grupuri de cinci prieteni care s-au angajat unul față de celălalt pe viață. 

Conform cercetărilor din cadrul Studiilor Framingham, fumatul, obezitatea, fericirea și chiar singurătatea sunt contagioase. Așadar, oamenii longevivi și-au modelat favorabil comportamentele de sănătate alături de cercurile lor sociale. 

Deși nu se numără dintre punctele identificate de echipa Blue Zone, aerul curat, înțelegerea ritmului naturii și traiul în armonie cu aceasta reies din toate comunitățile analizate. De asemenea, majoritatea oamenilor intervievați încă au poftă de viață, cântă, dansează, râd și spun cu drag povești.